Luana Munteanu – OM
E o tăcere pe lângă care trec în fiecare zi în mintea mea.
Acum o văd vie.
Nu știu unde, dar mă-ndrept undeva.
Luana Munteanu – OM #1
Lumina se desparte de mine din nou.
Pâlpâie. Respir încet.
Și alerg.
Las vântul sa alerge în rând cu mine.
Mă îndrept spre ceva.
Luana Munteanu – OM #2
Parcă drumul însuși levitează în fața mea. Are suflu și el, ca și mine.
Încet.
Obosit.
Mă duce cu el.
Luana Munteanu – OM #3
Ajung. Și simt că-i doar începutul.
Să nu uit, mă-ndrept spre ceva.
Luana Munteanu – OM #4
Mintea-mi crater se face și din el iese lumea.
Cu lumină.
Și întuneric.
Îmi amintesc că mă-ndrept spre ceva.
Luana Munteanu – OM #5
Explozii colorate, nevrotice de lumină.
Un vortex umple golul din mine.
Mă-ndrept spre cineva.
Luana Munteanu – OM #6
O ultimă suflare.
Oceanul de simțire care sunt.
Cred că ajung undeva.
Luana Munteanu – OM #7
E lin acum. În sfârșit.
În mine.
Pe muchie de lumină încep să-nțeleg.
Luana Munteanu – OM #8
Luana Munteanu – OM #9
Luana Munteanu > Facebook
