Coregrafie, dans și fericirea de a fi tu însăți – interviu Denisa Coropcă
Cum te influențează muzica atunci când dansezi?
Relația mea cu muzica este una de la care mai am de învățat foarte multe deoarece o văd ca pe un ocean în care mereu ai ceva de descoperit. Prin muzică mă detașez complet de lumea exterioară și îmi pot crea propria lume.
Când ai știut că dansul este modul prin care te exprimi cel mai autentic?
Eram în clasa întâi și am mers la Iulius Mall în Timișoara. Acolo era un concurs de modeling pentru copii. Când i-am văzut cum defilau, mi-am dorit atât de mult să pot dansa pe scena aceea încât m-am dus la DJ și l-am rugat să-mi ofere 2 minute și, fiind un om drăguț, a ales o piesă random și m-a lăsat să dansez. Toată lumea a început să aplaude și atunci am simțit și mai mult că asta face parte din mine.
Deși dansul este principalul mod prin care te expui lumii, ai explorat și lumea competitiva a gimnasticii si a dansurilor sportive. Cum a decurs această explorare și ce te-a împins către hip-hop?
Am început gimnastica la vârsta de 7 ani și dansurile sportive pe la varsta de 9 ani, dar acesta a fost singurul lucru cu care n-am rezonat. Pe la 11 ani dansam pe-afară, iar într-o zi a venit o prietenă de la un curs de dans hip-hop să ne arate o coregrafie pe care a învățat-o acolo. Mi-a plăcut enorm de mult și a doua zi am mers direct la curs. Am prins destul de ușor coregrafia dar cel mai important în momentul acela a fost faptul că mă simțeam în altă lume. Era ceva nou pentru mine, n-am mai simțit până atunci o compatibilitate așa bună cu cu vreun alt stil de dans.
Înainte de a participa la un show, care este pentru tine cel mai important factor de luat în considerare ?
Când vreau să pregătesc un spectacol, prima dată mă gândesc la povestea lui. Legat de coregrafie, contează tehnica, muzicalitatea, dar cel mai mult reușita de a transmite mesajul dorit. Aici contează mult foarte mult munca în echipă, iar repetiția este totul.
Ce te inspiră ȋn a construi o ȋntreagă coregrafie?
În mare parte, mă axez mai mult pe partea de freestyle. Dar, când construiesc o coregrafie, ceea ce ma inspiră sunt momentele în care mă alege o piesă sau un eveniment important al vieții. Un exemplu ar fi când am încercat să creez o mișcare, însă, din păcate, am picat pe umăr si l-am rupt. A doua zi eram cu mâna în ghips și credeam ca asta a fost povestea mea cu dansul. M-am motivat și am făcut o coregrafie în așa fel încât să-mi demonstrez ca orice s-ar întâmpla, nu mă voi opri din dans.
Pe lângă improvizaţie, dansul, ȋntocmai ca celelalte arte, presupune şi tehnică şi educare ȋn acest sens. Cum ȋnţelegi antrenamentul ȋn dans?
Antrenamentul pentru mine este atunci când încep să dansez, însă sunt mult mai conștientă de mișcări. Pur și simplu le fac, încerc să le reproduc, merg în unghiuri noi și ies din zona de confort, iar într-un final șlefuiesc. Cand nu mai am inspirație, mă gândesc la diverse obiecte sau ființe și încerc să le reproduc prin dans.
Denisa Coropcă în videoclipul Thy Veils – Advance
Ce influenţe şi stiluri de dans au fost sau sunt importante pentru tine?
Toate stilurile de dans au fost și sunt importante pentru mine, dar în prin plan, este hip-hopul. El m-a ajutat să învăț, să mă exprim liber și să-mi dezvolt creativitatea. Am început cu gimnastica și dansurile sportive, unde erau destul de multe reguli stricte, iar cand am dat de hip-hop, am dat de o altă lume, însă îmi plac toate stilurile de dans. Îmi dau fiecare o stare diferită.
Dacă ai putea da o definiţie a dansului, cum ar suna?
Dansul este meditația dintre trup, suflet și muzică.
Cu ce altă forma de artă consideri că dansul rezonează cel mai bine?
Dansul rezonează cu absolut toate formele de artă. Un exemplu ar fi pictura, dansul fiind ca un tablou în care dansatorul este conturul, iar mișcările de dans sunt culorile.
Povestește-ne despre un moment ȋn care ai simţit că dansul este ceea ce vei face.
Știam de mică că asta voi face mereu, dar cel mai mult am simțit asta în momentul în care câștigasem deja multe competiții locale și m-am hotărât să merg la un concurs mai mare. Acolo erau dansatori atât de buni, încât nici nu am reușit să mă calific, dar în loc să mă demotivez, am luat atitudine, iar următorul an am câștigat acel concurs. Nu credeam că pot face asta acolo, dar atunci am înțeles că asta este ce voi face.
Ce te-a motivat mereu să cauţi ȋn dans acel ceva pe care nu ȋl găsești ȋn alt domeniu?
A fost simplul fapt că am putut să-mi exprim cel mai bine emoțiile prin mișcări. De multe ori mă introspectam și anumite întrebări îmi erau neclare, dar, după ce mă puneam să dansez, reușeam să-mi înțeleg gândurile.
Pentru tine, care este filmul ce explorează în modul cel mai autentic dansul?
Nu este un film, ci un serial. “Pose” se numește. Vorbește despre stilul Vogue care a apărut prin 60′. Vogue a fost creat de niște tineri marginalizaţi din cauza orientării sexuale și a culorii pielii. A schimbat mentalitatea oamenilor. Mă regăsesc în serial, deoarece majoritatea de acolo aveau probleme de familie, probleme de sănătate sau interioare, dar dansul era tot ce îi mai ajuta să iasă din problemele de zi cu zi. Este singurul serial pe care l-am văzut în care se arată povestea unui stil de dans cât mai aproape de adevăr – de unde a pornit, de ce și cum.