Clara Bauer – De-a lungul solului fertil – debut poetic
Pentru a intra pe deplin într-o poezie, este necesar ca mai întâi să ne oprim și să ne îndepărtăm de cerințele mai imediate ale vieții și să ne angajăm într-o activitate imaginativă care nu are valoare practică evidentă. Mai important, trebuie să ieșim din conștiința noastră de zi cu zi, din mintea alertă învăluită în poveștile și proiecțiile ei egocentrizate.
Poeții ne ajută să experimentăm această oprire. Într-adevăr, un poet poate fi definit ca unul care se oprește, unul care este înclinat de temperament și pregătire să iasă din fluxul continuu al experienței și să îl privească și să ne ajute să facem același lucru.
Cu încântare, Pendul pășește în afara curgerii momentelor pe calea Clarei și vă invită să faceți același lucru, prin al său debut poetic.
doar doar ce au încolțit moluștele
mi-ai pus semnul de carte greșit
au mâncat paginile în timp
ce vocile împreunau nevăzute
doar ochii perle sălbatice
le cresc buruieni
având în vedere distrugerile
cauzate de aruncatorii de
flăcări și-au luat zborul
spre ținuturi mult mai
și mai
sau mai
(pro
pa
gan
dă)
ÎN ORDINEA CERUTĂ SUNTEȚI RUGAȚI
PĂRĂSIȚI INCINTA ÎN ACELAȘI TIMP
RECITAȚI IMNUL ORI
PARAZITAȚI CEA MAI APROPIATĂ GAZDĂ FAMILIARĂ
sub ușă s-a strecurat căldura
pasată de la cine la cine
intenții neștiute pentru
răspuns
nu sunt așteptări
magistrala declară în șoaptă
locul de odihna
satul greșit
nu e doar un adolescent cel care
speră încă la două perechi de
papuci purtate în același timp?
fusuri orare diferite
alcătuiesc păcatele împreună
cu virtuțile nu se anulează
se colorează strident de la un capăt
la altul din cap până-n picioare
nu poți păși la fel la periferie
ca în birtul din centru unde
nu ai inhalat de bunăvoie unde
s-a turnat fără să ceri
forțat în apărare
nu era alt rol
șoaptele nu-și aveau rostul
până arsura
a prins rădăcini albe
mucegaiul pe corzile vocale
târziu în noapte nimeni
n-a auzit
ceasul trecea orele în revistă
fără vreun semn de viață
respirația intraductibila
în zona de confort
durerea împletită
un goblen
un material ușor inflamabil necesită sacrificiu
păstrat în buzunarul de la piept
ferit de contactul cu pielea
nu blocati intrarea nu stingeti focul
pasiunii cu apa ci cu ceara
se formează o sfera dreptunghiulară
se sparge privind înapoi
insușiți-vă temeinic nevoile
cele mai importante desenați
diagrame circulare printre pânze
de păianjen în jurul scaunului
de fier pe care s-a așezat
nevoile hotărâtoare ale indivizilor
ce nu-și scapă din picioare cizmele
împământați deloc absolut
falsă pasiune invocă manualul
simulată încercarea de-a trăi
într-o natură încuiată de altfel
un joc de pensule rupte
marea în străfundul pădurii
ochi verzi încetinesc timpul
în icoane imaginea visului
cortina de lemn viu dincolo
prințul își poartă coroana pe deget
frunze peste furnici împăiate
dansând doar în lumini deocheate
sinapse încâlcite în jurul
mamei al tatei și sfântului fiu
colții străpung lent sub voia
celui visător până nu
o dualitate de atenție
împărțită în carouri
de pe scări după colți
dincolo de miezul unui fagure
înăuntrul zarurilor cad din
zbor într-un colț de dormitor
fuge de scoicile vorbitoare departe
de arțarii secati de gurile albe
doi păuni în ochi unul strigă altul cântă
fire albastre atârnă pe corzile
vocii ce transformă imaginea în pictură
unde poate ajunge un vânt
sonic prin conductele subterane
sub piața statuii vorbitoare
coridoarele școlii de dans mereu
goale panzele se aduna nuferii
plutesc întotdeauna stinge lumânarea
inainte de mine
lungă plimbare deasupra norilor inchegati
de vin și de ploaia din care
am reieșit rugându-ne să
Clara Bauer > Instagram
Maria Blaga – fotografie > Instagram