Devenirea e un răsărit – interviu Maria Hojda
Buna, Maria! Cu ce gânduri ți-ai început ziua?
Mi-am început ziua cu amintiri din vis. Mă plimbam pe stradă, ținând de mână o fetiță. Am ajuns la un semafor și în timp ce așteptam să se facă verde, s-a luminat cerul. Toate stelele erau Luceferi de o nemaipomenită frumusețe. Erau foarte aproape de noi și transmiteau o vibrație puternic purificatoare. Mi-au țâșnit lacrimi de bucurie și eliberare.
Care este povestea ta preferată?
’’Toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte.’’ Micul Prinț de Saint-Exupery
Ce sfat i-ai da Mariei Hojda de la primul ei concert?
Hmm! Aș întreba-o ce sfat mi-ar da ea mie. 🙂
Ce artist te făcea să spui ‘wow’ atunci când erai copil? Dar acum?
Un profund ’’wow’’ l-am spus în interiorul meu, lăcrimând, când am ascultat-o pe bunica de la Ieud cântând o doină. Acum îmi plac foarte mulți artiști, din diferite zone muzicale, dar am rămas fan Lisa Gerrard, Bjork, Yma Sumac.
Povestește-ne despre una dintre cele mai dragi amintiri legate de muzică din copilăria ta.
Îmi aduc aminte cu drag de primul cântec pe care l-am compus – când eram în clasa I sau a II a – împreună cu Ligia și tatăl nostru. Ne doream să îi oferim un cadou frumos și special mamei, cu ocazia zilei de 8 martie, așa că ne-am adunat în jurul pianinei din sufragerie și am început să cântăm. A ieșit un cântecel drăguț, simplu, cântat din suflet. Ne-am bucurat mult de intensitatea și bucuria experienței de a compune, dar în mod special de momentul în care i l-am dăruit mamei prin vocile noastre.
Dacă ai putea lua cu tine un loc din copilărie, care mereu ți-a fost și încă îți este drag, ce loc ai lua și de ce?
Aș lua cu mine mărul din livada buniciilor de la Ieud. E simbolul copilăriei mele. E locul de unde îmi extrag seva și la care mă întorc de fiecare dată când mă pierd. Mă duce mereu cu gândul la regenerare, imortalitate, renaștere, transcendență. Mărul imens, din spatele casei, este prietenul care mi-a oferit multe momente de bucurie, m-a lăsat să mă cațăr pe crengile lui mari și stufoase, mi-a oferit liniște și m-a ascultat atunci când m-am simțit tristă.
Ce impact are asupra ta trăirea de pe scenă și cum împaci prezența celor două Marii, cea care cucerește scena și cea contemplativă?
Scena este locul în care simt că trăiesc cu totul în prezent. Din fericire, am prilejul de a cânta în proiecte care îmi permit să explorez ambele sau multiplele laturi care mă compun.
Ce artist te-a influenţat ȋn ceea ce priveşte expresivitatea vocală și prezență scenică?
Yma Sumac mi-a întărit dorința de a explora și mai mult posibilitățile vocii umane.
Ai menţionat adeseori faptul că dragostea pentru muzică a fost insuflată de către familia ta, care este mereu alături de tine pe acest drum. Ce înseamnă sa faci parte dintr-o familie în care și părinții și frații se ocupă cu muzica? Cine îți este și critic și susținător?
Nu toată familia se ocupă cu muzica, însă toți membrii au deschidere către această zonă și asta ne-a ajutat foarte mult în evoluția noastră. Ne-am susținut mereu și am învățat unii de la ceilalți. Mama și tata au fost atât susținători cât și critici, însă pe parcurs am ajuns eu să fiu foarte critică cu mine. Acum descopăr că pot să îmi fiu și susținător.
Ce te-a îndemnat spre pictură și ce ai descoperit nou despre tine prin acest mediu artistic?
Eram într-o perioadă de tranziție, abia mă mutasem în Timișoara și am simțit nevoia să fac ceva nou, să îmi umplu timpul cu activități care să mă hrănească. Pictura mă relaxează foarte tare și sunt momente în care simt că ies din bucla timpului. Uneori e ca un fel de terapie. Am descoperit că în mintea mea sunt o mulțime de idei care au nevoie de exercițiu și răbdare pentru a putea ajunge pe pânză. Mi-am dat seama că trebuie să îmi fac ordine în gânduri.
Sunt visele o sursă de inspirație în ceea ce creezi?
Visele sunt niște muze foarte interesante, împreună cu natura, omul, etc.
Ce fel de stare de visare e mai aproape de spiritul tău creator? Visul cu ochii deschiși sau cel nocturn? Sau alt fel de vis?
Călătoria în afara spațiului și timpului, cu ochii deschiși sau închiși, e cea mai aproape de spiritul meu creator; visul cu putere transformatoare, revelatoare, în care simți că ești tot și nimic în același timp.
Există o parte din tine care se manifestă doar atunci când cânți? Dacă da, ce este acea trăire?
Pe scenă pot să mă exteriorizez mult mai ușor decât în viața de zi cu zi. Atunci când cânt nu mai simt frică și neîncredere, sunt prezentă cu totul în actul artistic, iar timpul se scurge foarte diferit. Călătoresc în alte spații, rămânând ancorată în prezent.
Înspre ce alte medii artistice ți-ar plăcea să te îndrepți în viitor?
Îmi place foarte mult să mă exprim prin dans, iar dansul contemporan și cel tribal mă încântă în mod special. Sunt atrasă de teatru, film, musical, meșteșuguri, pictură.
De unde vine impulsul de a-ți depăși mereu limitele și cum ai depășit eventualele temeri legate de acest lucru?
Acest impuls vine, în primul rând, din familie. Undeva în interiorul meu e o voce care îmi spune: ’’a fost frumos, dar…’’ Pe de altă parte, apare și nevoia mea, ca om, de a șlefui darul primit și de a-l duce către desăvârșire. Cred că am depășit anumite frici prin faptul că am conștientizat că sunt o părticică din Dumnezeire, sunt unică, pot să învăț din greșeli și am voie să mă bucur chiar dacă nu sunt perfectă.
What is love?
Un izvor nesecat de energie/vibrație cosmică.
Maria Hojda > Facebook, Instagram, Spotify