Text

Despre inocență cu Luana Munteanu, Anita Ramona și Răzvan Patachi

31/05/2021915 views0

“I’ve heard that innocence
Has led us all astray” – Dead Can Dance

 

Luana Munteanu

“Wasting My Young Years” de la London Grammar, în ciuda tonalității ușor melancolice, mereu mă duce cu gândul la primii doi ani de facultate, poate ultimii ani în care încă m-am simțit complet liberă să “fug” de lumea pe care o știam și în care trăiam, într-o încercare de a mă regăsi.

Una dintre piesele mele favorite încă de pe vremea când eram adolescentă și tocmai ce vizionasem filmul “The Perks of Being a Wallflower”, este “Heroes” a lui Bowie. Nu doar că am simțit mereu că îmi vorbește direct, dar încă are puterea de a mă întoarce cu gândul și spiritul la mine, cea din liceu.

 

Anita Ramona

Meditație, contemplație, rugăciune – pentru mine o piesă care transformă, un proces de purificare. Intrarea într-o catedrală cu boltă de stele, cu sentimentul de uimire în fața infinitului, năzuind armonizarea spiritului cu lumea materială. Tihna luminilor colorate ale vitraliilor care se joacă cu umbrele coloanelor de piatră. Sentimentul de uimire în fața potențialului divin, spectator la eliberarea de ego și frumusețea virtuții, totul indicând spre cer. Așa cum mantra de pe steagul budist pentru rugăciune este activată de vânt, “Cu Ochi de Stele” activează pentru mine metamorfoza, o aspirație spre inocență.

Deep Blue propune o încântare etereală cu vocal celest într-un scenariu suprarealist de factură inițiatică inspirat din animațiile lui Hayao Miyazaki și René Laloux. Imersiune în substanța primordială din care toate formele se nasc și în care toate se reîntorc – purificarea prin apă și revenirea la starea imaculată, la libertate.

O metaforă a sentimentului pe care îl ai atunci când ești îmbrățișat de către ceva nemărginit și poți explora noi teritorii – când îți deschizi inima în timp ce ești ocrotit. Călătoria spiritului protejat de lumină, mergând pe un drum care pare să ducă chiar dincolo de lumină, dincolo de orice formă, senzație sau noțiune. Un cadru luminos și pur despre inocență.

Madalasa îi cântă noului ei născut despre viața în care a intrat, despre divinitatea și puritatea din el.
“You are pure, conscious and taintless,
You are not subject to the illusoriness of the world”
Arhetipul copilului divin care reprezintă perfecțiunea, renașterea și inocența înțelepciunii primare.

Parte din soundtrack-ul filmului “Bab’Aziz: The Prince that Contemplated his Soul”, este o călătorie în lumea mistică a sufismului.
“O’day arise! The atoms are dancing,
Thanks to Him the universe is dancing…”
Versurile lui Rumi vorbesc despre beatitudinea contemplației divine care generează o sărbătoare a sufletului întors la starea serafică, o calitate a minții de a observa fără să judece. O stare în care nu mai există pretenții, măști sau conflicte.

 

Răzvan Patachi / Critic Eyez

În amintirea anilor când totul era ușor, când de-abia deslușeam lumea, dar aveam mereu dreptate.  Poate o să dați fuga la albumul cu fotografii din copilărie. Dar cu siguranță o să-i sunați pe cei dragi.

Pasărea din pieptul tău învață să zboare. N-o pune în colivie că uită cum să-și întindă aripile. Pasărea ești TU. O neo-doină menită să ne amintească să păstrăm copilul din noi.